Impactul multitaskingului constant

Impactul multitaskingului constant

Te invit să recunoaștem un adevăr simplu: profesorii sunt experți în a face mai multe lucruri deodată. Explicăm lecții, răspundem la întrebări, verificăm prezența, liniștim clasa și, între timp, ne gândim la o evaluare viitoare. Toate acestea se întâmplă într-un singur ceas de clasă.

Apoi, urmează pauza. Dar nu pentru odihnă. În pauză, poate răspunzi la un e-mail, consiliezi un elev și completezi hârtii. Ziua continuă în același ritm. De la școală acasă, schimbăm doar decorul, nu și ritmul.

Sună cunoscut? Dacă da, atunci e timpul să vorbim despre multitasking și cum ne afectează pe termen lung.

 

Ce este multitaskingul și de ce pare că ne ajută

Multitaskingul înseamnă să faci mai multe sarcini în același timp sau în succesiune rapidă. Pare o superputere. Te simți productiv. Te simți ocupat. Ai impresia că ești eficient. Dar cercetările spun altceva. Creierul uman nu este proiectat pentru multitasking constant. De fapt, când comuți frecvent între sarcini, scade capacitatea de concentrare. Iar acest consum de energie mentală se acumulează. Fără să ne dăm seama, devenim obosiți și frustrați.

În loc să terminăm mai repede, terminăm mai epuizați.

 

Cum afectează multitaskingul calitatea muncii

Când jonglăm cu multe sarcini, apar greșelile.

Scrii un mesaj grăbit unui părinte, în timp ce verifici o lucrare și răspunzi la întrebările elevilor.

Rezultatul? Poate o notă trecută greșit sau o reacție mai dură decât ai vrut.

Multitaskingul reduce claritatea. Iar când lucrezi cu oameni, mai ales cu copii, claritatea e vitală. O decizie luată în grabă poate tensiona o relație cu un elev sau coleg. Calitatea interacțiunilor scade când nu ești prezent 100% într-o singură activitate. Elevii simt când ești „pe fugă” chiar și cu vocea calmă.

 

Efectele multitaskingului asupra corpului și minții

Să faci multe lucruri în paralel pare normal, dar corpul tău simte altfel. Tensiunea musculară, durerile de cap sau oboseala accentuată pot fi semne clare. Creierul consumă mai multă energie când comută frecvent între sarcini. Nivelul cortizolului, hormonul stresului, crește odată cu senzația de agitație continuă.

Și, în timp, multitaskingul cronic duce la epuizare, anxietate și scăderea satisfacției profesionale. Chiar și somnul este afectat. Mintea nu mai poate „opri” fluxul constant de sarcini neterminate.

 

De ce ne simțim vinovați când nu facem tot

Un paradox interesant: cu cât faci mai mult, cu atât simți că nu e destul.

Profesorii sunt perfecționiști prin formare sau... prin sistem. Dacă iei o pauză, parcă pierzi timp prețios. Dacă spui „nu” unei sarcini, parcă nu ești destul de dedicat. Această vină perpetuează multitaskingul.

Dar realitatea e simplă: nu ești o mașină de rezolvat probleme. Ești un om care are nevoie de spațiu mental. Gestionarea stresului începe prin a recunoaște că „mai mult” nu înseamnă mereu „mai bine”.

 

Strategii simple pentru a reduce multitaskingul

Nu trebuie să schimbi totul dintr-odată. Dar poți începe cu pași mici și concreți.

1. Prioritizează conștient

Fă o listă dimineața și alege 3 sarcini esențiale. Restul sunt opționale.

Nu toate lucrurile sunt urgente. Învață să le pui în ordinea corectă.

2. Setează intervale de concentrare

Alege 20–30 de minute fără întreruperi pentru o singură activitate.

Închide notificările, ușa sau browserul cu 10 taburi.

După aceea, ia o pauză scurtă. Corpul și mintea îți vor mulțumi.

3. Spune „nu” fără vină

Ai voie să refuzi sarcini când simți că e prea mult.

Explică cu respect, dar ferm. O graniță clară previne suprasolicitarea.

4. Nu uita de pauze reale

Ieși 5 minute afară între ore. Ascultă o melodie. Fă o respirație profundă.

Pauzele scurte nu înseamnă lene. Înseamnă reîncărcare.

 

Creează un „spațiu de respiro” în ziua ta

- Poate fi un colț în cancelarie sau o pauză de 10 minute între activități.

- Poate fi un jurnal scurt, în care scrii ce ai reușit azi.

- Sau poate fi o plimbare pe hol fără telefon în mână.

- Creează-ți propriul „moment de resetare”.

Fără multitasking. Fără agitație. Doar tu și respirația ta. Aceste pauze nu par importante, dar fac diferența între „sunt bine” și „nu mai pot”.

 

Fii prezent, nu perfect

Multitaskingul nu e semn de competență. E doar un simptom al unui sistem care cere mereu mai mult. Dar poți alege conștient să schimbi ritmul. Să fii prezent într-o conversație. Să corectezi o lucrare fără grabă. Să răspunzi la un mesaj după ce ai respirat, nu în timpul altei sarcini.

Gestionarea stresului începe cu decizia de a-ți oferi atenție. Și da, ești suficient chiar și când alegi să faci un singur lucru pe rând.

 

 

Autor: Mioara Țârulescu   /   Psiholog, Psihoterapeut