Gata! În sfârșit, am lansat cartea „Atenție! Hainele vorbesc!”, un tratat în care m-am încumetat să abordez vestimentația ca instrument de comunicare nonverbală, ca veritabil instrument de cunoaștere și autocunoaștere personală și relațională.
Intenția mea a fost de a arăta că hainele vorbesc despre Noi făcând vizibile stările emoționale care ne domină, intențiile noastre, starea de echilibru sau neechilibru în care ne aflăm, elemente definitorii din personalitatea noastră. Hainele vorbesc și despre Ceilalți lăsăndu-i descoperiți și autentici în fața noastră. Cunoașterea limbajului hainelor înseamnă să avem acces la Noi, la inconștientul nostru, acces la Ceilalți, la ce este dincolo de ce spun, arată, fac!
Am abordat vestimentația din perspectivă științifică, vorbind de culori și impactul acestora, despre semnificațiile psihoanatomice, despre ce transmite expunerea sau acoperirea unei părți din corp, despre asocierea vestimentației cu atractivitatea și magnestismul personal, despre cum impactează relațional și social vestimentația ca formă de comunicare. Astfel, am reușit să ilustrez rolul vestimentației în descifrarea noastră și a celorlalți.
„Atenție! Hainele vorbesc!” este o carte cuminte, un simplu instrument de cunoaștere. Noutatea temei nu a frapat, nu a șocat, dar a reușit să stârnească curiozitatea, iar feed-back-urile multe și variate au fost surprinzătoare.
O întrebare mi-a atras atenția, respectiv: „Nu e periculos să știm atât de multe despre noi și despre ceilalți?”. Întrebarea poate reflecta simpla curiozitate a unora sau teama altora de a ști, de a cunoaște, de a depăși zona de confort.
Nicio formă de cunoaștere nu este periculoasă! A ști să faci o bombă te poate transforma într-un criminal sau într-un salvator. A ști să „descifrezi” oamenii te poate transforma într-un manipulator meschin sau într-o persoană desăvârșită, capabilă să-și construiască propria fericire și să contribuie la fericirea celor din jur. Știința „descifrării” oamenilor, în toate formele ei, ajută la dezamorsarea oamenilor ce riscă să explodeze și să-i contamineze și pe ceilalți cu fricile, tristețile, judecățile lor distructive.
NU cunoașterea este periculoasă, ci modul cum aceasta este folosită. Ea dă putere vindecătoare, salvatoare, constructivă, minunată când este la îndemâna unor oameni și este distructivă, dăunătoare, când este la îndemâna altora. Cert este că lipsa cunoașterii ne vulnerabilizează pe toți, ne ține captivi.
