Acest articol este dedicat colegilor psihoterapeuți, cei care aleg zilnic să-și însoțească clienții pe drumul către vindecare, către recâștigarea și consolidarea sănătății mentale și mintale.
Abordați insomnia ca urgență în psihoterapie. Fie că lucrați depresia, anxietatea, stresul, trauma, imaginea de sine, o tulburare de personalitate, verificați calitatea somnului clientului, iar dacă insomnia este prezentă, începeți intervenția cu ea.
Patru argumente sunt suficiente pentru a susține recomandarea de a stabili combaterea insomniei ca obiectiv terapeutic principal, respectiv:
- Cât timp clientul suferă de insomnie, starea care îl domină este de rău, de epuizare, afectarea fiind atât la nivel psihic, cât și la nivel corporal. Deși funcțional, el este obligat să trăiască pe modul de supraviețuire, folosind puținele energii de care dispune pentru a-și satisface nevoile de bază, pentru a „viețui” rulând aceleași modele de gândire, de acționare. Poate avea voința de a schimba aceste modele, voință susținută de conștientizarea necesității schimbării, dar nu are puterea să facă schimbarea posibilă. Reușita în terapie presupune armonizarea lui „Vreau” cu „Pot”.
- Din nevoia de a supraviețui folosește aceleași câteva resurse personale, în mod automat. Pe cele care s-au dovedit salvatoare în istoricul lui și care se activează cu un minim de efort. Dar tu știi cât de bogat este clientul tău, din acest punct de vedere. Cât de multe resurse personale are, iar dacă-i lipsesc anumite resurse, știi că are capacitatea să și le creeze. Insomnia, prin secarea mentalului, blochează accesul la aceste resurse. Astfel, clientul fie nu le conștientizează prezența, fie asociază activarea lor cu efortul și risipa de energie. Care energie? Cea pe care o are într-o doză infimă și pe care mentalul îi dictează să o conserve ca să viețuiască. De aceea, deși îi arăți calea către aceste resurse, cu răbdare și blândețe îi arăți cum le-ar putea valorifica și l-ar putea ajuta, îți răspunde printr-un simplu „Știu, dar...”. Pentru că el nu vede beneficiul resursei, ci percepe efortul pe care-l presupune activarea ei, iar pentru acest efort nu are disponibilitate și nici energie.
- Pentru clientul cu insomnie, rezistențele pe care le aduce în procesul terapeutic, pe care le activează în propriul proces de schimbării, sunt mai mult decât rezistențe psihice. Pentru el sunt mecanisme de supraviețuire, iar prezența lor este justificată de nevoia de protejare, de viețuire, la propriu. Insomnia îl obligă pe client să-ți drămuiască puținele energii de care dispune. Tocmai de aceea, între nevoia de a supraviețui și nevoia de a funcționa optim, de a fi bine, creierul, implicit mentalul, alege să satisfacă nevoia de supraviețui. Clientul dispune de puțină energie și creierul lui este pus în situația de alege: direcționează această energie către satisfacerea nevoilor de bază care-i garantează viețuirea, respectiv direcționarea către schimbare, cea care vizează starea de bine, dar nu o și garantează. Rezistențele identificate ca mecanisme de supraviețuire îl obligă să decidă în favoarea satisfacerii nevoilor ce-i garantează supraviețuirea, chiar dacă asta presupune acceptarea stării de rău, chiar normalizarea acesteia.
- Terapia insomniei este un proces de scurtă durată, iar progresul apare relativ repede. În orice tip de intervenție, progresul este necesar pentru a motiva clientul să fie disponibil pentru propriul proces de vindecare, să susțină schimbările pe care acesta le prescrie. Combaterea insomniei presupune eliminarea epuizării ce se transformă, pe parcursul zilei, în copleșeală. Eliminarea acesteia ajută clientul să se apropie de zona de confort, părăsind treptat zona de supraviețuire, fapt ce îl ajută să-și crească treptat nivelul energiilor, iar optimizarea acestui nivel, îi oferă clientului, sub îndrumarea psihoterapeutului, să descopere multitudinea de resurse de care dispune, să aibă energia de a le valorifica, de a crea resurse noi, iar ne ele să se ajute pentru a elimina rezistențele ce îl sabotează în propriul proces de vindecare.
Sumarizând, insomnia secătuiește clientul, epuizarea și starea de rău asociată ei însoțindu-l constant. Epuizarea determină un nivel energetic extrem de scăzut, fapt ce îl obligă pe client să-și dirijeze puținele energii de care dispune către satisfacerea nevoilor de bază, trăind captiv pe modul de supraviețuire. Mare parte din resurse îi sunt blocate, inclusiv activarea lor presupunând consum energetic. Rezistențele apar ca mecanisme care-i garantează că nu pierde starea actuală, pentru că dincolo de starea de rău, alternativa este pieirea, iar între a trăi în stare de rău și a pierii, creierul alege... starea de rău.
Combați insomnia, se optimizează nivelul energetic, fapt ce îi permite clientului să activeze resursele de care dispune, să le valorifice în procesul terapeutic, să elimine treptat rezistențele psihice, să accepte necesitatea schimbării, să și-o asume și să o susțină, deblocând mentalul, antrenând mintalul.
Te invităm să participi la programul de formare dedicat terapiei insomniei:
https://www.aidoma.com/ro/evenimente/terapia-insomniei-21.html
