Lasă-ți aripile să crească!

Sunt psihopedagog, specialist în psihologia comunicării, titulatură obținută datorită pregătirii inițiale și postuniversitare de specialitate și susținută de zecile de mii de pagini învățate, de sutele de examene date, de sutele de cursuri susținute în domeniul comunicării în ultimii 10 ani. 

Aidoma este cel mai complex proiect căruia i-am dat naștere și în care am investit mii de ore de muncă, de speranțe, de proiecții. Este felul meu de a-mi găsi locul în această lume, de a da un sens propriei mele existențe. Cred că este primul meu act veritabil de curaj, să am un vis, o idee și să renunț la tot ca să o transform în realitate.

Acum, sunt pregătită să împărtășesc această realitate cu tine, să te fac părtașă la ea. Prin Aidoma, vreau să sădesc în tine pasiunea pentru cea mai importantă formă de descoperire: a ta și a celorlalți!

Despre mine ca om...

M-am născut, crescut, format, dezvoltat într-o lume în care reușita era prezentată ca o garanție pentru alții. Nu m-am născut cu stea în frunte, deși mi-ar fi plăcut, nici norocoasă nu mă pot numi, pentru că nu cred în Noroc, dar genetica sau divinitatea m-a înzestrat cu ceva calități și au fost suficiente cât să pot să încep să mă construiesc, puțin câte puțin.

Dacă trebuie să spun un cuvânt care mă definește, fără ezitare spun: ambiția. Nu există „nu pot”, iar asta am în minte tot timpul. Obstacolele sunt provocări necesare care mă ajută să mă cunosc, să mă valorific și cu cât un lucru pare mai greu, cu atât mă stimulează mai mult.

Sunt un om echilibrat, dar îmi ofer libertatea de a avea mici derapaje, altfel nu cred ca aș gusta viața din plin. Nu aș ști să mă bucur la maxim de un moment sau eveniment bun, dacă nu aș trăi și momente mai puțin bune, nu aș ști să apreciez un om minunat, dacă nu aș cunoaște și suflete schilodite și minți întortocheate, nu aș ști să mă bucur de liniște, dacă nu m-aș arunca uneori în furtună. Deci, nu sunt un om perfect și nici nu tind spre asta! Însă sunt convinsă că mâine pot fi puțin mai bună, mai înțeleaptă decât astăzi!

Eu consider că am găsit rețeta împlinirii personale și profesionale, pentru că asta mi-am dorit. Nu o numesc rețeta succesului, pentru că succesul, cum îl văd eu, poate părea mărunt în ochii unora sau intangibil în ochii altora. Dar starea de împlinire, de satisfacție o simt, o savurez, lupt să o păstrez. Dacă eu am reușit și cred cu tărie în puterea exemplului, poți reuși și TU, dacă asta îți dorești, mai ales că... nu este deloc greu!