Înșelarea celorlalți face parte din viața noastră cotidiană. Un bărbat spune că este încântat de cadourile primite cu ocazia zilei de naștere, deși, în fapt, acestea nu sunt tocmai ce și-a dorit; gazda primește complimente pentru talentul ei culinar, deși mâncarea nu a fost prea grozavă; și o elevă îi spune tatălui ei că și-a terminat lecțiile, în timp ce se uită la televizor, deși nici măcar nu s-a apucat de ele. Mai departe, un băiat insistă că nu a luat bani din poșeta mamei; o contrabandistă îi spune ofițerului vamal că nu are nimic de declarat; și un ucigaș neagă comiterea crimei. Acestea sunt doar câteva exemple dintr-o mulțime aproape infinită de minciuni posibile.
Minciuna nu necesită neapărat utilizarea cuvintelor. Atletul care mimează o accidentare la picior după un rezultat slab și șchiopătează la ieșirea de pe pistă minte fără să folosească cuvinte. De asemenea, este posibil să minți ascunzând informații, deși acest lucru trebuie să fie intenționat. Plătitorii de taxe care nu declară în mod intenționat o anumită sursă de venit pe declarația lor fiscală mint, în vreme ce aceia care uită să ofere această informație nu mint. Un bărbat nu minte atunci când, din greșeală, uită să-i pomenească soției sale de secretara sa, care a participat alături de el la dineu. Însă el minte atunci când nu pomenește de ea în mod conștient.
Oamenii spun adesea minciuni pe care eu le numesc sociale. Dacă oamenii ar spune adevărul tot timpul, discuțiile are putea deveni jenante și neîntemeiat de nepoliticoase, iar interacțiunile sociale, inclusiv cele de prietenie sau iubire, ar putea să se răcească. Minciunile sociale sunt rostite din motive psihologice și deservesc propriul interes, ca și pe al altora. Ele deservesc propriul interes, pentru că mincinoșii vor fi mulțumiți că minciunile lor îi bucură pe ceilalți sau pentru că ei își dau seama că, prin minciunile lor, ei evită situații sau discuții jenante. Minciunile sociale deservesc interesului celorlalți, pentru că dacă auzim adevărul tot timpul, stima de sine și încrederea în propriile forțe ar avea de suferit.
Aldert Vrij- Profesor de Psihologie socială aplicată
Universitatea Portsmouth- Marea Britanie
” Detecția minciunii și a comportamentului simulat: dileme și oportunități”- Ed. ASCR ( www.ascred.ro)
