En
Hiperfagia este o tulburare psihică de reglare a alimentației.
Nu este lipsă de voință.
Nu este doar „mâncat prea mult”.
Implică pierderea controlului asupra alimentației.
Este frecvent mecanismul psihologic din spatele obezității.
De ce este important să știm asta de la început
- Obezitatea nu este doar o problemă metabolică.
- În multe cazuri, este consecința hiperfagiei.
- Fără abordare psihologică, tratamentele eșuează.
- Dietele singure nu tratează hiperfagia.
- Stigmatizarea agravează tulburarea.
Diferența dintre foame, mâncat emoțional și hiperfagie
Foamea fiziologică
- Apare treptat.
- Este legată de nevoile corpului.
- Dispare după alimentație adecvată.
Mâncatul emoțional
- Apare ocazional.
- Este declanșat de emoții.
- Nu implică pierdere constantă a controlului.
Hiperfagia
- Este repetitivă și compulsivă.
- Implică pierderea controlului alimentar.
- Este urmată de vinovăție și rușine.
- Nu este reglată de sațietate.
Hiperfagia și obezitatea
- Hiperfagia precede adesea creșterea ponderală.
- Obezitatea este efectul, nu cauza inițială.
- Restricțiile alimentare cresc episoadele hiperfagice.
- Ciclul dietă–hiperfagie–vinovăție menține problema.
Cauzele psihologice ale hiperfagiei
- Reglare emoțională deficitară.
- Stres cronic.
- Traume psihologice.
- Atașament insecurizant.
- Istoric de restricții alimentare.
- Rușine corporală internalizată.
- Nevoia de auto-liniștire prin mâncare.
Cum se dezvoltă hiperfagia
- Apare o tensiune emoțională internă.
- Mâncarea reduce temporar disconfortul.
- Apare ușurarea de scurtă durată.
- Urmează vinovăția și autocritica.
- Crește tensiunea psihică.
- Se repetă ciclul compulsiv.
Simptomele hiperfagiei
Comportamentale
- Episoade de mâncat rapid.
- Cantități mari de alimente.
- Mâncat în absența foamei.
- Mâncat în secret.
Emoționale
- Vinovăție intensă.
- Rușine.
- Neputință.
- Autodevalorizare.
Cognitive
- Gânduri de tip „nu am control”.
- Ruminație despre mâncare.
- Gândire alb-negru.
Hiperfagia și alte tulburări psihice
- Coexistă frecvent cu depresia.
- Este asociată cu anxietatea.
- Apare frecvent după traumă.
- Se corelează cu oboseala psihică cronică.
Efectele hiperfagiei netratate
Psihologice
- Scăderea stimei de sine.
- Depresie secundară.
- Izolare socială.
- Relație ostilă cu propriul corp.
Medicale
- Creștere ponderală progresivă.
- Obezitate.
- Tulburări metabolice.
- Inflamație cronică.
Beneficiile tratării hiperfagiei
Asupra psihicului
- Crește sentimentul de control.
- Scade rușinea.
- Se îmbunătățește relația cu mâncarea.
Asupra corpului
- Se stabilizează greutatea.
- Se reduce mâncatul compulsiv.
- Se îmbunătățește semnalele de sațietate.
Asupra vieții
- Crește autonomia.
- Se reduce ciclul dietelor.
- Crește calitatea vieții.
Cum se evaluează hiperfagia
- Interviu psihologic clinic.
- Analiza comportamentului alimentar.
- Evaluarea relației cu mâncarea.
- Identificarea factorilor emoționali declanșatori.
- Scale specifice tulburărilor de alimentație.
Tratamente și metode de intervenție
Principiu clinic fundamental
- Hiperfagia este o tulburare psihică tratabilă.
- Nu se tratează prin dietă restrictivă.
- Psihoterapia este esențială.
- Abordează reglarea emoțională.
- Lucrează pe rușine și autocritică.
- Reconstruiește relația cu mâncarea.
- Dezvoltă conștientizarea corporală.
- Reduce izolarea și stigmatizarea.
- Normalizează experiența.
- Crește motivația pentru schimbare.
- Oferă suport emoțional.
Terapia ghidată pe principiul învățării transformative
- Hiperfagia este o învățare de tip „mâncarea calmează”.
- Terapia facilitează dezvățarea acestui mecanism.
- Se dezvoltă alternative sănătoase de autoreglare.
- Corpul reînvață siguranța fără mâncare compulsivă.
Ce NU funcționează pe termen lung
- Dietele restrictive.
- Rușinarea persoanei.
- Controlul excesiv.
- Abordarea exclusiv nutrițională.
Concluzie clinică
- Hiperfagia este frecvent invizibilă.
- Este o tulburare psihică reală.
- Este adesea confundată cu lipsa de voință.
- Tratamentul psihologic schimbă prognosticul.
Soluția terapeutică Aidoma: Slăbire și sănătate mentală
Bibliografie
Berthoud H.R., Lenard, N.R., Shin, A. 2011. Food reward, hyperphagia, and obesity. https://doi.org/10.1152/ajpregu.00028.2011
Grenon, R., Carlucci, S., colab. 2018. Psychotherapy for eating disorders: A meta-analysis of direct comparisons. https://doi.org/10.1080/10503307.2018.1489162
Grenon, R., Schwartze, D., colab., 2017. Group psychotherapy for eating disorders: A meta-analysis. https://doi.org/10.1002/eat.22744
Heymshield, S.B., Avena, N.M, colab. Hyperphagia: Current concepts and future directions proceedings of the 2nd international conference on hyperphagia. https://doi.org/10.1002/oby.20646
Monteleone, A.M., Abbate-Daga, G. 2024. Effectiveness and predictors of psychotherapy in eating disorders: state-of-the-art and future directions. https://journals.lww.com/co-psychiatry/abstract/2024/11000/effectiveness_and_predictors_of_psychotherapy_in.6.aspx
Ramirez, I., Tordoff, M.G., Friedman, M.I., 1989. Dietary hyperphagia and obesity: What causes them? https://doi.org/10.1016/0031-9384(89)90180-7
Slattery, J., M., Potter, R.M. 1985. Hyperphagia: A Necessary Precondition to Obesity? https://doi.org/10.1016/S0195-6663(85)80034-9
Zorn, S., Schnurbein, J., Schirmer, M., Brandt, S., Wabitsch, M., 2022. Measuring hyperphagia in patients with monogenic and syndromic obesity. https://doi.org/10.1016/j.appet.2022.106161
Acest material are scop educațional și informativ și nu înlocuiește sprijinul oferit de un specialist.